Tradiții și superstiții în Săptămâna Patimilor. Joimărița pedepsește nevestele, fetele de măritat și flăcăii leneși.

Postul Paștelui se încheie cu Săptămâna Mare a patimilor lui Hristos. Crestinortodox.ro ne prezintă cîteva dintre activitățile care se întreprind în gospodării, în această săptămână. Se începe cu curățenia generală. Curțile și șurile se curăță și se mătură de gunoaie, se repară gardurile, și se curăță șanțurile. Femeile fac curat în case pentru că trebuie să strălucească, potrivit tradiției, dacă sunt murdare ele “te blestemă dacă Paștile le prind necurățate”. Tot lunea se scoate totul la aerisit, se lipesc și se văruiesc casele iar mobilierul este spălat și reparat.

Muncile câmpului sunt permise până miercuri. De miercuri, bărbații își ajută nevestele la treburile gospodărești.

În Joia Mare, ultima zi a slujbelor dedicate morților, fiecare familie duce la biserică colaci, prescuri, vin, miere de albine și fructe pentru a fi sfințite și împărțite, apoi, de sufletul morților, parte preotului, parte sătenilor aflați la biserică, în cimitir sau pe la casele lor.

Pana la Joia Mare, femeile termină torsul de frica Joimăriței, despre care se spune că era o femeie cu o înfățișare fioroasă ce pedepsea aspru lenea nevestelor sau a fetelor de măritat.Joimărița își tortura victimele cu căldură mare, oală cu jăratec, vătraiul sau cârligul pentru foc. Această ființă mitologică folosea mijloace cumplite de tortură: ardea degetele și mâinile fetelor și femeilor leneșe, le pârlea părul și unghiile și incendia fuioarele de cânepă găsite netoarse. Nici flăcăii leneși nu erau scutiți de pedepsele Joimăriței. Cei care nu terminau de reparat gardurile sau nu îngrijeau bine animalele pe timpul iernii, nu erau iertați de pedepse. La origini, Joimarita era o zeiță a morții care supraveghea focurile din Joia Mare și care, treptat, a devenit un personaj justițiar ce pedepsește lenea.

Potrivit tradiției, în noaptea dinaintea Joi Mari se deschid mormintele și sufletele morților se întorc la casele lor. Creștinii aprind focuri prin curti, în fața casei sau în cimitire, pentru ca sufletele să se încălzească. Focurile erau ruguri funerare aprinse pentru suflet sau pentru toți morții din familie și reprezentau o replică precreștina la înhumarea creștină din Vinerea Mare.

Rugurile se făceau din plante considerate magice ( alun, boz, tei). Acestea trebuiau adunate de către copii sau tinerele necăsătorite. Focurile se înconjurau cu tămâie și agheasma. În jurul lor se așezau scaune “pentru morții ce urmau să sosească” și se dădea de pomană copiilor, vecinilor și rudelor. Acest obicei se mai păstrează si astăzi în unele sate din zona montană a Bucovinei (Moldovita, Paltin, Argel, Vama, Brodina de Sus etc), purtand denumirea de “incalzitul mosului”.

Tot în Joia Mare, de regula, se prepară cele mai importante copturi pascale: pasca, cozonacii și babele coapte în forme speciale de ceramică. Pasca cea mai importantă coptură rituală a Paștelui, se face din făină de grâu de cea mai bună calitate, cernută prin sită deasă, și are, cel mai adesea, forma rotundă. Cojile ouălor folosite la pască nu se aruncă și nici nu se ard. Ele se strâng într-un vas special și se aruncaă în Sâmbăta Paștelui pe o apă curgătoare pentru ca găinile și puii sa fie păziți de uliu peste vară.

Vinerea este zi de post negru. Dimineata, înainte de răsăritul soarelui, oamenii alergă desculți prin rouă sau se scaldă tainic în ape curgătoare pentru a fi sănătoși tot anul. Seara se merge la biserica la slujba. In Vinerea Mare este interzis a se face copturi. Tradiția spune că dacă cineva se încumetă să coacă face mare păcat iar coptura nu va fi mâncată nici de pești.

În Sâmbăta Mare gospodinele pregătesc marea majoritate a mâncărurilor și deretică în case. Fac ultimele retușuri la hainele noi pe care le îmbracă în zilele de Pasti. De obicei, în Sâmbăta Mare are loc și sacrificiul mielului, din carnea căruia se pregătesc drobul, friptura și borsul sau ciorba de miel.

Înaintea Paștilor, principala grijă a oamenilor este aceea de a-și primeni hainele, fiecare gospodină trebuind să aibă o cămașă nouă, cusută în mod special, iar bărbații măcar o pălărie nouă.

Tot sâmbăta, gospodinele își pregătesc cu grijă coșul pentru a fi dus la biserică, pentru sfințire și participă la Slujba Învierii pentru a lua Lumină Sfântă. În coș se pune un ștergar curat, o lumânare albă, apoi ouă roșii, pasca, cozonac, ouă încondeiate, șunca special preparată, drob, hrean, sare, o ramură de busuioc, un miel din aluat copt într-o formă speciala etc. Coșul se acoperă cu un ștergar frumos în semn de prețuire a sărbătorii pascale dar și de mândrie personală.

CITEȘTE ȘI: Leguma care „mănâncă“ zahăr. E duşmanul de temut al diabetului

Dacă ți-a plăcut acest articol, urmărește comunitatea Landia pe Facebook. Like!

Loading...
Facebook Comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Solve : *
9 + 5 =


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.