Săptămâna Patimilor este perioada de la Florii până în Sâmbăta Mare. Conform rânduielilor, în această săptămână se ajunează până spre seară. Deniile sunt caracteristica esențială a acestei săptămâni, potrivit crestinortodox.ro
În prima zi din Săptămâna Patimilor, luni, îl pomenim pe patriarhul Iosif care a fost vândut de frații săi pentru 30 de arginți. Iosif este o preînchipuire a lui Hristos, care a fost vândut de Iuda. Acuzat de desfrânare, ajunge în temniță însă după ce tălmăcește visurile faraonului, este scos din inchisoare și pus administrator peste tot Egiptul. Tot luni se face pomenirea smochinului neroditor, blestemat de Hristos să se usuce pentru că nu avea rod, pildă din care trebuie să reținem că Dumnezeu este atât iubire cât și dreptate.
Marțea se pomenesc cele zece fecioare. Concluzia acestei pilde este că Hristos, trebuie să Se regăsească în fiecare dintre noi în orice moment. Pilda vorbește despre cinci fecioare care au avut candela fără ulei, iar celelalte cinci au avut si candela și ulei. Candela fără ulei reprezintă relizarea de sine în totală nepăsare de ceilalți. Candela cu ulei reprezintă evlavia însoțită de milostenie.
A treia zi a Săptămânii Mari, miercurea, se pomenește femeia păcătoasă care a spălat cu lacrimi și a uns cu mir pșicioarele Mântuitorului ca simbol al pocăinței și îndreptării omului păcătos. A făcut ceea ce doreau să facă femeile mironosițe după ânmormantarea Mântuitorului. A anticipat înmormântarea lui Hristos și pregătirea Lui cu miresme, „aducând mir de mult preț”. A fost mistuită de dorința de a i se dezlega păcatele: „Dezleagă-mi păcatele mele, așa cum eu mi-am dezlegat părul”.
Joia Patimilor este închinată amintirii a patru evenimente deosebite din viața Mântuitorului: spălarea picioarelor ucenicilor, ca pildă de smerenie, Cina cea de Taină la care Mântuitorul a instituit Taina Sfintei Euharistii, rugăciunea arhierească și începutul patimilor prin vinderea Domnului. După ce a săvârșit Cina cea de Taină, Mântuitorul le dă ucenicilor o nouă poruncă: „Să vă iubiți unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, așa și voi să vă iubiți unul pe altul. Întru aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii față de alții.”
Vinerea Mare este dedicată pomenirii sfintelor, înfricoșătoarelor și mântuitoarelor Patimi ale Mântuitorului și mărturisirii tâlharului celui recunoscător care a dobândit raiul. Pătimirile Domnului sunt numite sfinte, mântuitoare și înfricoșătoare. Sfinte pentru că Cel ce suferă este Fiul lui Dumnezeu, mântuitoare pentru că Cel ce pătimește nu este un simplu om și înfricoșătoare căci toată făptura s-a schimbat la răstignirea lui Hristos: „Soarele s-a întunecat, pământul s-a cutremurat și mulți din morminte au înviat”.
În Sfânta și Marea Sâmbătă credincioșii praznuiesc îngroparea lui Hristos cu trupul și pogorârea la iad cu dumnezeirea pentru a ridica din stricăciune la viața veșnică pe cei din veac adormiți.
În ziua Sfintei Învieri, Biserica ne cere:
„Să ne luminăm cu prăznuirea și unii pe alții să ne îmbrățișăm, și să le zicem frați și celor ce ne urăsc pe noi și așa să strigăm: Hristos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le”.
