Cu toții facem tot ce ne stă în putință pentru copiii noștri și educația lor, astfel încât creșterea lor este de multe ori cea mai dificilă responsabilitate pe care o avem. Citirea, discutarea, cercetarea, învățarea, observarea, căutarea de răspunsuri și îndrumarea sunt preocupările constante ale părinților.
În educatia tibetana, cunoscută prin modul înțelept de a dezvolta armonios o familie, există 4 etape esențiale în educația copilului, dar și mai multe reguli pe care ar trebui să le respecte toți părinții.
Etapa 1, de la naștere până la 5 ani
Tibetanii cred că în primii ani ai vieții sale, copilul ar trebui tratat ca un rege și nimic nu ar trebui să le fie interzis. Sunt anii în care se formează activitatea, curiozitatea și interesul pentru viață. Părintele nu trebuie să uite că copilul nu poate să construiască lanțuri logice lungi, iar pentru orice greșeli făcute, pedeapsa va fi percepută ca suprimare.
Citește și: 4 moduri simple de a atrage bani în viața ta. Învață cum să fii bogat
Etapa 2, de la 5 la 10 ani
In educatia tibetana, acesta este momentul în care copilul trebuie tratat ca un ”sclav”. Ar trebui să acordați copilului tot mai multe sarcini, iar pentru nereușite ”pedepsele„ trebuie să fie însoțite de explicații și sfaturi. Pedeapsa fizică trebuie evitată cu orice preț.
Este perioada în care inteligența se dezvoltă în mod activ. Copilul trebuie să învețe să prevadă reacțiile oamenilor la acțiunile sale, să aibă o atitudine pozitivă față de ei și să evite manifestările negative.
Accentul principal se pune pe impulsionarea copilului pentru a descoperi dragostea pentru cunoaștere.
Citește și: Care e vârsta ideală pentru a face copii. Femeile vor fi surprinse
Etapa 3, de la 10 la 15 ani
Deși poate părea ciudat, având în vedere că tu, ca și părinte, te consideri mai experimentat, trebuie să tratezi copilul ca fiind egalul tău. In educatia tibetana, acesta este momentul în care trebuie să-l verifici în permanență, să vezi ce probleme are și să-i promovezi independența.
Trebuie să le acorzi constant sfaturi, iar solicitările și provocările lor ar trebui să fie acum în centrul atenției.
Aceasta este perioada în care se dezvoltă autonomia și independența gândirii.
Citește și: O căsnicie nefericită ți-ar putea frânge inima – la propriu! Ce explicație au oamenii de știință
Etapa 4, de la 15 ani
Ultima perioadă din educatia tibetana are în centrul atenției respectul pe care trebuie să-l acordați copilului, pentru ca la rândul său să învețe respectul pentru valori, iar acesta să se întoarcă de la el spre părinți ca o răsplată a modului în care l-ați crescut.
Respectul este ultima etapă, dar lecția principală pentru copilul vostru!
Citește și: Ce simțim atunci când murim: Emoțiile sunt neașteptat de plăcute!
În cadrul celor patru etape importante, se ține cont și de următoarele reguli din educatia tibetana:
1. Respectați simplitatea gândirii unui copil. Înainte de a fi pregătit să interconecteze experiențele, simțurile, emoțiile și gândurile cu situația și experiențele trecute, copilul are o gândire foarte simplă. Respectați acest lucru!
2. Nu neglijați imitarea, memorarea, atingerea. Tibetanii pun accentul pe educarea copiilor prin imitare, memorare, atingere și mișcare, astfel încât învățăturile care se desprind de aici să ajungă la conștiință viitorului adult.
3. Creați un mediu de învățare sfânt. Pentru tibetani mediul de învățare trebuie să fie curat, îngrijit și plin de sacralitate. Greșelile trebuie corectate fără judecată. De asemenea, copiii sunt vulnerabili la impresii și trebuie să fie protejați și vindecați când se confruntă cu imagini înfricoșătoare sau deranjante.
Citește și: 7 sfaturi de la agenți secreți care te ajută să vezi prin oameni
4. Focalizați-le atenția pe valorile de bază. Compasiunea și onestitatea sunt calități apreciate la copii și pot fi insuflate la copiii mici care au capacitatea de a-i imita pe adulți, prin disciplină și recunoaștere simbolică a comportamentelor prețioase.
5. Armonie în familie. Este important să învățăm chiar copiii foarte mici cum să interacționeze armonios, mai degrabă decât în mod competitiv, cu alți copii, adulți, animale sau chiar cu natura.
6. Fără umilire și pedepse fizice. Părinții tibetani nu cred în umilire și pedepse corporale. Acestea nu ar trebui să fie cunoscute atâta vreme cât ei nu se pot apăra.
Tu cum îți crești copiii? Te invităm să completezi acest reguli.
