Dezgroparea morților este de bunăvoie. Conform tradiţiilor, aceasta este obligatorie doar în următoarele trei cazuri: când cel răposat a fost blestemat, sau a fost sub vreo legătură arhierească, sau a murit în păcate foarte grele.
Dacă sunt aflați neputreziti, este semn că nu au fost iertați de Dumnezeu și este nevoie de multe rugăciuni și dezlegări că să fie iertați.
În alte cazuri, nu trebuie să le mai tulburăm liniștea celor pecetluiți până la A Doua Înviere.
Se mai dezgroapă şi prin orașe, unde nu este suficient loc, prin cimitire și chiar în unele mânăstiri, iar osemintele călugărilor se depun în așa numitele “gropnite”, “cripte”, adică “osuare”, situate sub bisericile din cimitir, cum sunt la Mănăstirile Neamț, Secu, Agapia, Văratic și altele, scrie Ziarul Lumina.
Citește și: De ce sunt îngropați morții la doi metri adâncime? Puțină lume știe asta!
Practica dezgropării morţilor în zona Moldovei este veche de secole. Deşi, mai nou, este considerată o profanare, obiceiul continuă să fie păstrat, mai ales în zonele rurale.
Doar de câţiva ani s-a renunţat la acest obicei şi preoţii au fost sfătuiţi de superiorii ierarhici să le explice enoriaşilor că trebuie să renunţe la dezgroparea morţilor după şapte ani. Potrivit unui preot vasluian, dezgroparea morţilor s-a impus din cauza cimitirelor mici şi a imposibilităţii de extindere a acestora, potrivit Adevărul.ro.
Acestea a spus că însăşi Sfânta Parascheva ar fi fost descoperită neatinsă de moarte în urma dezgropării după şapte ani şi aşa s-a consfinţit că trebuie să fie canonizată.
Alt preot susţine că obiceiul se trage din vechime, pe vremea când Moldova era cotropită de hoardele de tătari şi turci. În acele vremuri, satele erau evacuate şi cu toţii se retrăgeau în păduri. Victimele de război sau cei care mureau din varii motive erau îngropaţi în codri. După ce reveneau la vatră, îşi dezgropau morţii după şapte ani ca să-i reîngroape aproape de locurile unde au trăit.
Surse: Ziarul Lumina, Adevarul.ro
